|
Banc de Oas
Trei oșence, foste prietene din copilarie, colege de scoala mai tarziu, se intalnesc dupa mai multi ani, deja mature.
Dupa'mbrațisarile de rigoare, "Ce mai faci?" etc., se intreaba reciproc:
- D-apoi tu, Marie, luatu-te-ai?
- Luat, dara.
- Si, cum-ui?
- D'apoi, drajile mele, mi-am luat un ficior mandru, chipeș, puternic, numa' că are un beteșug!
- Dusu-l-ai la doftor?
- Dus.
- Si, ce-o zis doftoru'?
- O zis ca-i surd de-o ureke!
- No, las', că nu-i bai, doar nu trebe sa auda toate cele!
- D-apoi tu, Anuta, tu luatu-te-ai?
- D-apoi, cum?!
- Si-al tau, cum-ui?
- Doamne, că al meu îi ca o catana, mere tantoș pe ulită si îi tare ca un taur, frumos ca Soarele, da' are un beteșug!
- Dusu-l-ai la doftor?
- Dus.
- Si, ce-o zis doftoru'?
- O zis ca-i chior de-un ochi, nu vede bine
- No, las', că nu-i bai, doară nu trebe sa vadă chiar toate cele!
- D-apoi tu, Minodoro, tu luatu-te-ai?
- Pai, tu fetilor, eu mi-am luat un ficior cum nu s-a mai ezistat pe suprafața Pamântului!
Păi, al meu îi cât bradul, îi deștept, puternic ca un urs, frumos ca o icoana, da' are ș-al meu un beteșug!
- Da' ce beteșug are, bata-l norocu'?
- Păi, al meu dimineata ma ..., la amiaz' ma ..., seara ma ... iara!
- Si, dusu-l-ai la doftor?
- Dus.
- Si, ce-o zis doftoru'?
- O zis ca n-are ținere de minte.
|
